Scabie sau eczeme - cum faci diferența și de ce contează?

O banală mâncărime poate ascunde o afecțiune gravă. Scabia sau eczema poate fi principala vinovată de mâncărimi și de alte simptome asociate și ne poate trimite rapid la medicul dermatolog pentru diagnosticare, tratamente și testare.

E important încă de la început să diferențiem corect între scabie și eczemă (dermatită), pentru că nu e aceeași afecțiune și complicațiile sunt destul de serioase dacă nu le tratăm la timp. Confuzia între cele două nu va face decât să ducă la agravarea simptomatologiei și la eventuale tratamente greșite.

Scabie sau eczeme? Dacă întrebi un pacient fără cunoștințe medicale și experiență, îți va spune că nu există diferențe mai între ele, pentru că adevărul este că simptomele seamănă mult până la un punct. Diferența între cele două afecțiuni dermatologice complexe este mai degrabă legată de manifestări tipice, de locul unde apar simptomele, de vârsta la care apar și de evoluție.

Dermatologul este cel mai în măsură să îți spună când suferi de scabie, când ai doar eczemă, dermatită atopică sau de contact, și ce e de făcut ca să nu îi îmbolnăvești și pe alții, în cazul scabiei, sau să se amelioreze simptomele greu de suportat, în caz de eczeme tipice.

Scabia. Simptome și cauze, factori de risc

Scabia face parte din rândul afecțiunilor parazitare ale pielii, fiind vorba despre o „infestare” și nu de o infecție. Este cunoscută și sub denumirea populară de râie, fiind cauzată de un parazit (acarianul microscopic Sarcoptes scabiei), care odată pătruns în piele va săpa galerii în epidermă și va depune ouă.

Simptomele primare comune și simplu de identificat sunt mâncărimile, pruritul și erupțiile locale, fiind reacții alergice la acarian, reacții ale sistemului imunitar care încearcă să lupte și atacă ouăle și materiile fecale ale acestuia.

Mâncărimile se înrăutățesc noaptea, erupțiile sunt însoțite de excoriații, apar bubițe pe tot corpul, leziuni cutanate, urme de grataj și crustă de la scărpinat excesiv. Niște linii fine, ușor reliefate, șerpuite, uneori gri-albicioase/culoarea pielii completează tabloul clinic al simptomatologiei scabiei.

La adulți, distribuția pe corp e tipică, între degete, încheieturi (pliuri), coate/genunchi, axile, talie/ombilic, fese, omoplați; la bărbați apar la nivelul penisului simptome, dar și la mameloane, la femei și bărbați.

Când sugarul sau copilul mic are scabie, zonele cele mai afectate sunt cele ale capului/feței/gâtului, palmelor și tălpilor, uneori zona scalpului.

În caz de primă infestare, perioada de incubație e mai lungă, simptomele pot apărea după 4–8 săptămâni (sau 3–6 săptămâni). Mai grav este că pacientul poate transmite scabia chiar dacă încă nu sunt mâncărimi și simptome vizibile.

La reinfestare, simptomele pot apărea în 1–4 zile.

Cauzele scabiei sunt cunoscute. De obicei apare după contact direct cu persoana deja infestată, contact piele-la-piele prelungit, dar și prin textile, lenjerie (riscul de infestare e foarte mare în formele severe, la diagnostic de scabie crustată). Se transmite mai ușor în condiții de aglomerare și contact apropiat, în cămine/centre rezidențiale, închisori, creșe, adăposturi, grădinițe, școli, instituții de îngrijire. Focarele cele mai periculoase sunt în comunitățile vulnerabile sau aglomerate.

Incidența infestarilor este mai mare iarna, dar depinde mult de regiune și de comportamente/contact. Scabia crustată este forma severă, extrem de contagioasă, cu încărcătură mare de acarieni, mâncărimile pot să lipsească, diagnosticul întârziat generând focare în instituții multiple și variate.

Pacienții care suferă de imunodepresie (inclusiv HIV), vârstnicii, cei cu demență/afecțiuni neurologice care reduc senzația de prurit sau capacitatea de a se scărpina, cei din centre speciale de îngrijire sunt mai predispuși la infestare.

Cele mai grave complicații ale scabiei sunt leziunile de grataj, suprainfectările bacteriene, dar și complicațiile sistemice prin infecții secundare, cu risc crescut de septicemie, probleme renale, cu o contribuție semnificativă la febra reumatică/boala cardiacă reumatică (prin impetigo streptococic asociat).

Doar în cazuri severe se ajunge la suprainfecții și glomerulonefrită post-streptococică (inflamație/deteriorare renală).

Eczema (dermatita). Simptome, cauze și factori de risc

Eczema este mai degrabă un termen-umbrelă pentru tipuri specifice de dermatită. Dermatita atopică este cea mai frecventă formă de eczemă, este cronică și recurentă; dermatita de contact, alergică sau iritativă, se manifestă doar în zone expuse la un iritant sau alergen (detergenți, cosmetice, metale, de exemplu). Alte variante ar fi discoidă/numulară, dishidrotică.

Dermatita atopică este boala inflamatorie cronică cu defect de barieră cutanată (pierdere de apă, de unde și o piele foarte uscată, cu fisuri), dereglare imună și influențată adesea de factori de mediu, pacientul având inflamație și prurit.

Defectele de barieră (inclusiv filagrina/lipide/joncțiuni strânse) determină o pierdere de apă mai mare și permit pătrunderea alergenilor/irritanților, declanșând inflamație tip 2 (IL-4/IL-13) și prurit (inclusiv IL-31).

Simptomatologia eczemei diferă de cea a scabiei și permite o diagnosticare și o identificare mai ușoară. Aici simptomul-cheie este pruritul, dar apare și xeroza (piele uscată), iar scărpinatul duce la excoriații, îngroșarea pielii (lichenificare) în timp. La puseu, eczema exsudează și face cruste, mai ales la copii, sau poate fi foarte uscată, îngroșată în forme cronice.

În cazul eczemelor, mâncărimea poate să apară foarte bine și înaintea apariției vizibile a leziunilor la nivelul pielii pacientului. La sugari apare frecvent pe față/obraji/scalp/trunchi/extensoare, fără zona scutecului; la copii eczemele se manifestă în pliuri (antecubital/popliteu), la ceafă/scalp, iar la adolescenți/adulți apariția este de obicei flexurală, dar și la mâini, picioare, gât, la față (periorbital).

Prima dată vei face eczeme în copilărie, până pe la 5 ani, de la 1 an. Riscul e mare de a dezvolta eczeme dacă există istoric familial medical de eczeme, dermatite atopice, astm, rinite alergice.

Factorii declanșatori vor fi săpunurile, detergenții, iritanții, alergenii, infecțiile cutanate, stresul, schimbările hormonale.

Puseele se întâmplă în aer rece/uscat iarna (cu prezența încălzirii interioare), dar sensibilitatea este individuală. Dermatita atopică este asociată cu astm, rinită alergică, alergii, precum și cu anxietate/depresie și tulburări de somn, cu risc mare de infecții cutanate și virale pe fondul barierei afectate și inflamației tip 2.

Eczema localizată de la expuneri sau dermatita de contact apare adesea de la iritații generate de alergeni specifici, frecare, de la alergii. Diagnosticarea se va face cu un test cutanat patch (plasturi cu alergeni pe piele, interpretați la 48–96 de ore).

Cum diferențiezi în practică scabia de eczeme?

Ca să diferențiezi simplu și rapid scabia de eczeme, îți prezentăm în continuare o schemă simplă:

Contagiozitate – scabia e contagioasă, transmisă prin contact direct, eczema nu e contagioasă;
Debutul tipic – scabia debutează cu simptome după contact, eczema debutează mai degrabă din copilărie, dermatitele atopice, cu pusee, cea de contact după expuneri și e localizată;
Semnătura clasică – la scabie pruritul e semnătura clasică, este mai rău noaptea, poate fi sever, eczema nu are „semnătura” clasică ca la scabie;
Leziuni cheie – papule în zone tipice la scabie, noduli genitali la bărbați; la eczeme avem plăcile eczematoase, piele uscată, lichenificare;
Distribuție clasică – la scabie distribuția e interdigitală, la încheieturi, axile, talie/ombilic, fese, organe genitale, la sugari scalp/palme/tălpi; la eczeme variază cu vârsta (obraji/scalp la sugari; pliuri la copii; mâini/față/gât la adulți);
Semnal epidemiologic – încep să se scarpine mai mulți membri ai familiei, apar focare în colectivități mari, a avut loc un contact apropiat recent la scabie. La eczeme semnalul este individual, trebuie să existe istoric personal/familial de atopie, există o asociere frecventă cu astm/rinită;
Răspunsul la corticoizi topici – la scabie se poate masca și modifica aspectul cu întârzierea diagnosticului, la eczeme este răspuns bun și se ameliorează cu tratamente antiinflamatoare, emoliente.

Pe scurt, diagnosticul va fi mai degrabă de scabie dacă pacientul are mâncărime nocturnă puternică, papule în zonele tipice discutate, dacă sunt șanțuri la nivelul pielii, dacă și alți membri ai familiei au simptome – este element diferențiator când scabia mimează dermatita atopică. Și când avem erupție „nouă” la un adult fără istoric de dermatită, apărută după contact apropiat/în colectivitate, tot scabie este diagnosticul final.

Vor fi mai degrabă eczeme, dermatite atopice, dacă există istoric de piele uscată, pusee recurente, debut în copilărie și/sau istoric familial de atopie, distribuție tipică de dermatită atopică pe vârste și xeroză generalizată, puseuri corelate cu diverși factori agravanți și declanșatori, „plăci eczematoase” în loc de papule discrete, cu îngroșare cronică mereu.

Atenție însă la diagnosticare: scabia poate produce eczematizare. Eczema secundară apare prin scărpinat și/sau efectul iritant al medicamentelor topice, de unde și o scabie care arată aparent ca o dermatită.

Ce analize / teste se pot face pentru diagnostic clar și de ce e important să nu le confunzi?

Singura modalitate de a ști dacă ai scabie sau eczemă, dermatite atopice mai frecvent, este testarea și recomandarea de analize în cabinetul medicului dermatolog cu experiență.

Pentru scabie e nevoie de confirmare directă, prin identificarea acarianului/ouălor/reziduurilor fecale. Se realizează un raclat cutanat și se apelează la microscopie sau se extrage din capătul galeriei (uneori cu ac/lamă) pentru analiza detaliată. Un rezultat negativ nu exclude scabia (sensibilitatea poate fi limitată și depinde de locul prelevării și experiența examinatorului).

Pe lângă acest tip de analize microscopice se mai poate face și testul cu bandă adezivă, adică o bandă transparentă se aplică pe leziune/șănțulețe, apoi se fac analize pe lamă pentru microscopie unde sunt celule prelevate.

Dermatoscopia rămâne însă de bază la scabie și suspiciune de scabie, cu evidențiere clară de semne tipice. Testul de cerneală poate completa dermatoscopia pentru identificarea galeriilor.

Testele PCR și metodele avansate sunt pentru detecția ADN-ului S. scabiei din scuame, la nevoie. Rar se cere și biopsie, când diagnosticul nu e clar, când scabia e nodulară/crustată, nu e test de primă linie.

De notat că analizele de sânge nu ajută la diagnosticul scabiei (eozinofilele/IgE pot fi crescute nespecific; anticorpii au limite și ei și există risc de reactivitate încrucișată).

Pentru eczeme, dermatite diagnosticul este în prima fază clinic, nu există markeri de laborator fiabili pentru diagnostic sau severitate. La dermatita atopică testele sunt pentru excluderea imitatorilor (scabie, tinea), evaluarea complicațiilor (infecții bacteriene/virale) sau identificarea factorilor declanșatori (dermatita de contact).

La dermatita de contact alergică, testarea se va face cu test patch, cu testarea reacției la alergeni. Testele alergologice de rutină (IgE, test Prick, panouri comerciale) arată o sensibilizare, dar nu confirmă automat cauza directă a eczemei.

Culturile / testele pentru infecții devin utile la o eczemă moderat-severă sau cu agravare bruscă, când se dorește confirmarea sau infirmarea unei suprainfecții bacteriene sau în caz de infecții virale.

Dacă confunzi scabia cu eczema (și tratezi doar „dermatita”) vei transmite în continuare afecțiunea, declanșezi focare. Scabia se transmite prin contact apropiat, cum am văzut deja, iar persoana poate fi contagioasă înainte de simptome. Plus că apare risc major de complicații prin suprainfecție, pruritul intens duce la scărpinat, care duce la leziuni și impetigo/celulită/abcese, complicații renale (post-streptococice).

Corticoizii pot „masca” scabia (scabies incognito) și întârzie diagnosticul foarte mult, pentru că se reduc pruritul și inflamația, dar nu se elimină acarienii, iar aspectul devine atipic, cu diagnostic greșit pus.

În situația în care confunzi eczema cu scabia (și tratezi afecțiunea doar ca „infestație”) apare iritația suplimentară și agravarea barierei cutanate, crește pruritul și inflamația, se ratează adevăratul declanșator (mai ales la dermatita de contact) și se pierd săptămâni și luni fără tratamente și diagnostic clar.

Dacă însă nu tratezi la timp (indiferent care e diagnosticul), în caz de scabie persistă pruritul, leziunile, insomnia, crește numărul de contacți infectați, crește riscul de suprainfecții și complicații, iar la eczemă avem inflamație cronică, fisuri, lichenificare, risc crescut de infecții bacteriene/virale, impact major la nivelul somnului, anxietate/depresie, activitate de zi cu zi afectată.

Care ar fi algoritmul practic pentru clinician și pacient ca să nu se ajungă la confuzie?

Istoricul țintit – simptome și debut;
Examen complet al pielii pe tot corpul;
Căutare activă de leziuni, „șanțuri” pentru scabie;
Raclat/testare pentru confirmare scabie pentru excludere;
Distribuția sugerează dermatită de contact – atunci se apelează la test patch la localizare pe mâini/pleoape/zone de contact, sau tratamentele nu au rezultatele dorite;
Semne de infecție sau leziuni sugestive de eczema herpeticum – e nevoie neapărat de testare/management medical corect.

Indiferent de suspiciuni și de simptome, în clinicile și centrele specializate MedLife pacienții pot realiza teste specifice pentru detectarea și tratarea, diagnosticarea scabiei, eczemelor, dermatitelor de orice tip, dar și analize de sânge și alte investigații avansate, decontate prin CNAS cu bilet de trimitere sau plătite integral.

Medicii dermatologi de la MedLife au experiență vastă și pot face diferența ușor între simptomele scabiei și cele ale eczemelor, dermatitelor, oferind fiecărui pacient sfaturi și tratamente adecvate pentru o șansă la o viață lipsită de griji. MedLife are aparatură de ultimă generație pentru diagnosticare scabie și eczeme, personal calificat pentru gestionarea cazurilor ușoare sau mai grave, prezență în toată țara și un protocol strict pentru diagnosticare și tratamente.

În acest fel, pacienții care se adresează rețelei de clinici știu de la început că vor primi răspunsuri clare de la profesioniști la întrebările lor și vor ști ce au, scabie sau eczemă, și ce pot face ca să se simtă mai bine și să dispară simptomele supărătoare.

Programările rapide la consultație și analize, teste, telefonice sau online, listele de așteptare mai scurte ca la stat, precum și accesul imediat la aparatura cea mai nouă din domeniu vor fi doar câteva dintre avantajele avute dacă se apelează la MedLife.