Muntele Everest, recunoscut drept cel mai inalt varf al lumii, este si extrem de periculos pentru cei care au curajul sa il exploreze. De-a lungul timpului sute de oameni au fost victime ale acestui frumos munte.
Corpurile a aproximativ 300 de victime ale Muntelui Everest încep să apară prin dezghețarea gheții, pe măsură ce vremea mai caldă a topit ghețarii.
Rămășițele lor au fost îngropate în gheață și zăpadă de ani de zile – iar unele dintre cadavre au servit drept repere înfricoșătoare pentru alpiniștii care escaladează vârful periculos.
Ang Tshering Sherpa, fost președinte al Asociației de alpinism din Nepal, a declarat: „Din cauza încălzirii globale, stratul de gheață și ghețarii se topesc rapid și cadavrele care au rămas îngropate în toți acești ani sunt acum expuse.”
„Una dintre cele mai dificile recuperări a fost de la înălțimea de 8.700 m, aproape de vârf. Corpul era complet înghețat și cântărea 150 kg și trebuia recuperat dintr-un loc dificil la acea altitudine”.
Datorită condițiilor extrem de reci, rămășițele alpinistilor care au murit în timp ce încercau să cucerească vârful înalt de 8.848 m au fost bine conservate, în ciuda unor corpuri care zăceau pe munte de zeci de ani.
BBC raportează că dintre cei peste 4.800 care au urcat cu succes pe cel mai înalt vârf al Pământului, aproape 300 de alpiniști au murit – dintre care două treimi se presupune că sunt încă îngropați în gheață și zăpadă.
Odată cu topirea ghețarilor, corpurile lor sunt descoperite încet si mutate, prin partea chineză a vârfului, spre nord.
Eliminarea lor coincide cu sezonul de alpinism de primăvară, de la 1 martie până la 31 mai – când condițiile meteorologice sunt cele mai bune.
Un oficial a declarat pentru BBC: „Am observat că nivelul gheții de la și în jurul taberei de bază a scăzut și de aceea cadavrele devin expuse”.
Un ofițer guvernamental a adăugat că a recuperat personal „în jur de 10 corpuri” în ultimii ani, „și în mod clar apar din ce în ce mai multe dintre ele acum”.
Cu toate acestea, corpurile sunt expuse nu doar datorită încălzirii globale, topirii și subțierii ghețarilor.
Alpinistii au spus că unele rămășițe apar din cauza mișcării ghețarului Khumbu.
Puncte de parcurs groaznice
Rămășițele unor alpiniști care au murit în cea mai înaltă parte a vârfului au servit mult timp altor alpiniști ca „repere”.
De exemplu, un „punct de referință” era o pereche de „cizme verzi” distincte, aproape de vârf. Cizmele – care erau încă pe picioarele alpinistului mort – se intersectau cu calea de cățărare, în timp ce corpul era adapostit sub o stâncă deasupra.
Corpul înghețat al bărbatului a rămas ani de zile în locul în care a murit încercând să se adăpostească, într-o crăpătură de stâncă cunoscută sub numele de „Peștera Cizmelor Verzi”, înconjurat de tuburi de oxigen.
Cadavrul său a fost mutat recent, deși unele rapoarte susțin că alpinistul a fost îngropat pe munte de alți alpiniști.
Experții spun că costă între 30.000 și 61.000 de lire sterline pentru a aduce un cadavru jos de pe muntele Everest.
Cu toate acestea, alpinistul și scriitorul Alan Arnette a subliniat că „majorității alpiniștilor le place să fie lăsați pe munte dacă mor”. El a mai spus că ar putea fi văzut ca „nerespectuos” gestul de a le înlătura rămășițele.
Peste 5.000 de oameni au escaladat Muntele Everest de când a fost urcat pentru prima dată de neozeelandezul Edmund Hillary și șerpa Tenzing Norgay în 1953, în timp ce alțe cateva sute încearcă să-i imite în fiecare an.
