Frica, incertitudinea si indoiala (adesea prescurtat cu acronimul FUD) este o tactica propagandistica utilizata in vanzari, marketing, relatii publice, politica, sondaje si culte. FUD este in general o strategie de influentare a perceptiei prin diseminarea informatiilor negative si dubioase sau false si o manifestare a apelului la frica.
In timp ce sintagma dateaza cel putin de la inceputul secolului al XX-lea, utilizarea obisnuita actuala a dezinformarii legate de industria software, hardware si tehnologie a aparut in general in anii 1970, pentru a descrie dezinformarea in industria hardware a computerelor si de atunci a fost utilizata intr-un sens mai larg. Tactica a fost utilizata pe scara larga de Microsoft Corporation impotriva sistemelor de operare Linux inca din anii ’90.
Definitie
Termenul „frica, incertitudine si indoiala” a aparut inca din anii 1920, in timp ce formularea similara „indoieli, frici si incertitudini” poate fi urmarita in timp pana in 1693. Pana in 1975, termenul aparea prescurtat ca FUD in contextele de marketing si vanzari, precum si in relatiile publice:
- Unul dintre mesajele tratate este FUD – frica, incertitudinea si indoiala din partea clientului si a vanzatorului, care inabuse abordarea si salutarea.
- Abrevierea FUD este, de asemenea, alternativ redata ca „frica, incertitudine si dezinformare”.
- FUD a fost folosit pentru prima data cu semnificatia sa comuna actuala, legata de tehnologie, de catre Gene Amdahl in 1975, dupa ce a parasit IBM pentru a-si fonda propria companie, Amdahl Corp. FUD in acel caz devenea astfel “frica, incertitudinea si indoiala pe care oamenii de vanzari IBM le transmit in mintea potentialilor clienti care ar putea lua in considerare produsele Amdahl.”
- Termenul a fost atribuit si veteranului analist de computer Morgan Stanley, Ulrich Weil.
- Se spune ca aceasta utilizare a FUD pentru a descrie dezinformarea in industria hardware a computerelor, a dus la popularizarea ulterioara a termenului.
Ideea, desigur, era de a convinge cumparatorii sa aleaga mai degraba echipamentele IBM (considerate mai sigure), decat echipamente ale concurentilor. Aceasta constrangere implicita a fost realizata in mod traditional prin promisiunea ca lucrurile bune se vor intampla oamenilor care au ramas cu IBM, in timp ce unele rezultate nesatisfacatoare, se vor profila asupra viitorului echipamentelor sau software-ului concurentilor. Dupa 1991, termenul a devenit generalizat pentru a se referi la orice fel de dezinformare utilizata ca arma competitiva.
Raspandind informatii indoielnice despre dezavantajele produselor mai putin cunoscute, o companie consacrata poate descuraja factorii de decizie de a alege aceste produse in locul propriilor produse, indiferent de meritele tehnice relative. Acesta este un fenomen recunoscut, epitomizat de axioma traditionala a agentilor de cumparare ca „nimeni nu a fost concediat vreodata pentru ca a cumparat echipamente IBM”. Scopul este ca departamentele IT sa cumpere software despre care stiu ca sunt inferioare din punct de vedere tehnic, deoarece conducerea superioara este mai probabil sa recunoasca marca.
Exemple – Producatori de software
Microsoft
Incepand cu anii 1990, termenul a devenit cel mai adesea asociat cu Microsoft. Roger Irwin a spus:
“Microsoft a preluat curand arta FUD de la IBM si, in anii ’80, a folosit FUD ca instrument principal de marketing, la fel ca IBM in deceniul precedent. Au ajuns ei insisi sa implementeze tactica FUD.”
In 1996, Caldera, Inc. a acuzat Microsoft de mai multe practici anticoncurentiale, inclusiv emiterea de anunturi vaporware, crearea FUD si excluderea concurentilor de la participarea la programe beta-test pentru a distruge concurenta pe piata DOS. Una dintre revendicari a fost legata de modificarea Windows 3.1, astfel incat sa nu functioneze pe DR DOS 6.0, desi nu existau motive tehnice pentru a nu functiona. Acest lucru a fost cauzat de asa-numitul cod AARD, o bucata de cod criptata, care a fost gasita in mai multe programe Microsoft. Codul rula mesaje de eroare fara sens daca era rulat pe DR DOS, cum ar fi:
- Eroare non-fatala detectata: eroarea # 2726
- Va rugam sa contactati asistenta Windows 3.1 beta
- Apasati ENTER pentru a iesi sau C pentru a continua
Daca utilizatorul alegea sa apese pe C, Windows continua sa ruleze pe DR DOS fara probleme. Desi se specula deja in industrie ca scopul acestui cod a fost de a crea indoieli cu privire la compatibilitatea DR DOS si, prin urmare, de a distruge reputatia produsului, memorii interne Microsoft publicate ca parte a Statelor Unite impotriva Microsoft in procesul antitrust, au relevat ulterior ca accentul specific al acestor teste a fost de fapt DR DOS. Vicepresedintele senior Microsoft, Brad Silverberg, a trimis ulterior o nota, declarand: “Ceea ce ar trebui sa faca [utilizatorul] este sa se simta inconfortabil si, atunci cand intampina astfel de erori, poate determina ca problema este de fapt DR-DOS, si apoi poate alege sa cumpere MS-DOS.
In 2000, Microsoft a solutionat procesul extrajudiciar pentru o suma nedezvaluita, care in 2009 s-a dovedit a fi de 280 de milioane de dolari.
Aproximativ in acelasi timp, „documentele de Halloween” interne ale Microsoft au declarat ca „OSS [Open Source Software] este credibil pe termen lung … prin urmare tactica FUD nu poate fi folosita pentru a o combate.” Software-ul open source si Comunitatea Linux, in special, este perceputa pe scara larga ca obiective frecvente ale FUD-ului Microsoft:
- Declaratii despre „natura virala” a GNU General Public License (GPL).
- Declaratii conform carora „… FOSS [Software-ul gratuit si open source] incalca nu mai putin de 235 de brevete Microsoft”, inainte de a fi create chiar precedentele legii brevetelor de software
- Declaratii conform carora Windows Server 2003 are un cost total de proprietate (TCO) mai mic decat Linux, in campania Microsoft. S-a dovedit ca cei de la Microsoft comparau Linux pe un mainframe IBM foarte scump cu Windows Server 2003, pe un server bazat pe Intel Xeon.
- Un videoclip din 2010 sustinea ca OpenOffice.org avea un cost de proprietate mai mare pe termen lung, precum si o interoperabilitate slaba cu propria suita Microsoft. Videoclipul continea afirmatii precum „Daca se strica o solutie freeware open source, cine o va remedia?”
Industria securitatii
FUD este larg recunoscut ca o tactica de promovare a vanzarii sau implementarii produselor si masurilor de securitate. Este posibil sa gasiti pagini web care sa descrie probleme pur artificiale. Astfel de pagini contin frecvent linkuri catre codul sursa demonstrativ care nu indica nicio locatie valida si uneori chiar link-uri care „vor executa coduri rau intentionate pe masina dvs. indiferent de software-ul de securitate actual”, ducand la pagini fara niciun cod executabil.
Dezavantajul tacticii FUD in acest context este ca, atunci cand amenintarile declarate sau implicite nu se materializeaza in timp, clientul sau factorul de decizie reactioneaza frecvent prin retragerea bugetului sau a sprijinului din viitoarele initiative de securitate.
FUD a fost, de asemenea, utilizat in inselatorii de asistenta tehnica, care pot folosi mesaje de eroare false pentru a speria utilizatorii de computere, in special persoanele in varsta sau incepatorii in utilizarea calculatoarelor, pentru a plati o presupusa solutie pentru o problema inexistenta, pentru a evita sa fie incadrati la acuzatii penale precum impozite neplatite sau, in cazuri extreme, acuzatii false de acte ilegale, cum ar fi pornografia infantila.
SCO v. IBM
Procesul SCO Group din 2003 impotriva IBM, finantat de Microsoft, care pretindea 5 miliarde de dolari in daune pentru incalcari ale proprietatii intelectuale de catre comunitatea de software liber, este un exemplu de FUD, potrivit celor de la IBM, care sustineau ca SCO raspandea „frica, incertitudine si indoiala”.
Caltex
Tactica FUD a fost utilizata de Caltex Australia in 2003. Potrivit unei note interne, care a fost ulterior dezvaluita, acestia doreau sa foloseasca FUD pentru a destabiliza increderea francizatului si, astfel, sa obtina o afacere mai buna pentru Caltex. Aceasta nota a fost utilizata ca un exemplu de comportament inconstient intr-o ancheta a Senatului. Conducerea superioara a sustinut ca este contrara si nu reflecta principiile companiei.
Apple
Afirmatia Apple conform careia jailbreak-ul iPhone ar putea permite hackerilor sa dezactiveze turnurile de telefonie mobila, a fost descrisa de Fred von Lohmann, un reprezentant al Electronic Frontier Foundation (EFF), ca un „fel de amenintare teoretica … mai mult FUD decat adevar”.
Clorox
In 2008, Clorox a facut obiectul unor critici atat ale consumatorilor, cat si ale industriei pentru ca si-a facut publicitate pe linia Green Works de produse de curatare presupuse ecologice, folosind sloganul „In cele din urma, Green Works”. Se inducea astfel ideea ca alte companii care fusesera disponibile consumatorilor inainte de introducerea liniei GreenWorks ale Clorox, fusesera toate ineficiente si, de asemenea, ca noua linie GreenWorks era cel putin la fel de eficienta ca si liniile de produse existente deja, ale Clorox. Intentia acestui slogan si a campaniei publicitare asociate a fost interpretata ca facand apel la temerile consumatorilor ca produsele de la companii cu mai putina recunoastere a marcii sunt mai putin de incredere sau eficiente.
Criticii au subliniat, de asemenea, ca, in ciuda reprezentarii produselor GreenWorks ca fiind „verzi” in sensul de a fi mai putin daunatoare mediului si / sau consumatorilor care le utilizeaza, produsele contin o serie de ingrediente care nu sunt produse naturale.
Avocatii “green” au militat mult timp impotriva utilizarii produselor de uz casnic din cauza toxicitatii pentru oameni sau pentru mediul lor. Toate aceste afirmatii implicite au fost contestate, iar unele dintre elementele lor au fost respinse, de catre grupurile de mediu, grupurile de protectie a consumatorilor si autoritatea de reglementare a industriei Better Business Bureau – BBB.
