Intreprinderile mici sunt corporatii, parteneriate sau intreprinderi individuale care au mai putini angajati si/sau venituri anuale mai mici decat o afacere sau corporatie de dimensiuni obisnuite. Intreprinderile sunt definite ca fiind „mici” in ceea ce priveste posibilitatea de a aplica pentru sprijin guvernamental si de a se califica pentru o politica fiscala preferentiala si variaza in functie de tara si industrie.
Intreprinderile mici variaza de la cincisprezece angajati conform Legii australiene de munca echitabila din 2009, cincizeci de angajati conform definitiei utilizate de Uniunea Europeana si mai putin de cinci sute de angajati pentru SUA. In timp ce intreprinderile mici pot fi clasificate si in functie de alte metode, cum ar fi veniturile anuale, livrarile, vanzarile, activele sau dupa venitul anual brut sau net sau doar profitul net, numarul de angajati este una dintre cele mai utilizate masuri.
Intreprinderile mici din multe tari includ operatiuni de servicii sau de vanzare cu amanuntul, cum ar fi magazine de proximitate, magazine alimentare mici, brutarii sau delicatese, frizerii sau meseriasi (de exemplu, dulgheri, electricieni), restaurante, case de oaspeti, fotografi, productie la scara foarte mica si Internet- afaceri conexe, cum ar fi design web si programare de computere.
Unii profesionisti opereaza ca intreprinderi mici, cum ar fi avocati, contabili, stomatologi si medici (desi acesti profesionisti pot lucra si pentru organizatii sau companii mari). Intreprinderile mici variaza foarte mult in ceea ce priveste dimensiunea, veniturile si autorizatia de reglementare, atat intr-o tara, cat si de la tara la tara.
Unele intreprinderi mici, cum ar fi o afacere de contabilitate la domiciliu, pot necesita doar o licenta de afaceri. Pe de alta parte, alte intreprinderi mici, cum ar fi gradinitele, casele de batrani si restaurantele care servesc bauturi alcoolice sunt reglementate mai strict si pot necesita inspectie si certificare din partea diferitelor autoritati guvernamentale.
Caracteristici
Cercetatorii si analistii intreprinderilor mici sau administrate de proprietar se comporta, in general, ca si cum formele organizationale nominale (de exemplu, parteneriat, comerciant unic sau corporatie), precum si limitele legale si contabile ale firmelor administrate de proprietar sunt in mod constant semnificative.
Cu toate acestea, proprietarii-managerii nu fac adesea distinctie intre interesele lor personale si cele de afaceri. De asemenea, creditorii depasesc deseori limitele organizationale (corporative) cautand garantii personale sau acceptand drept garantie active private. Din cauza acestui comportament, cercetatorii si analistii ar putea dori sa fie precauti in evaluarea tipurilor organizationale si a limitelor implicite legate de firmele administrate de proprietar.
Aceasta include analiza dezvaluirilor contabile traditionale si a studiilor care trateaza firma asa cum este definita de o structura organizationala formala.
Concepte de afaceri mici, angajare independenta, antreprenoriat si startup
Conceptele de afaceri mici, angajare independenta, antreprenoriat si startup se suprapun, dar poarta si distinctii importante. Aceste patru concepte sunt adesea confundate. Diferentele lor cheie pot fi rezumate astfel:
- angajare independenta: o organizatie creata in primul rand pentru a oferi venituri fondatorilor, adica operatiuni de proprietar unic.
- antreprenoriat: toate organizatiile noi.
- startup: o noua organizatie creata pentru a creste (si a avea angajati).
- afaceri mici: o organizatie care este mica (in angajati sau in venituri) si poate avea sau nu intentia de a creste.
Multe intreprinderi mici sunt operatiuni de proprietar unic constand numai din proprietar, dar multe au si angajati suplimentari. Unele intreprinderi mici care ofera un produs, proces sau serviciu nu au ca obiectiv principal cresterea. In schimb, o afacere care este creata pentru a deveni o firma mare este cunoscuta ca startup. Startup-urile urmaresc cresterea si ofera adesea un produs, proces sau serviciu inovator.
Antreprenorii startup-urilor urmaresc de obicei sa extinda compania adaugand angajati, cautand vanzari internationale si asa mai departe, un proces care este adesea, dar nu intotdeauna, finantat de capital de risc si investitii ange. Antreprenorii de succes au capacitatea de a conduce o afacere intr-o directie pozitiva printr-o planificare adecvata, adaptandu-se la mediile in schimbare si sa-si inteleaga propriile puncte forte si puncte slabe.
Povestile de succes spectaculoase provin de la startup-uri care s-au extins in crestere. Exemple ar fi Microsoft, Genentech si Federal Express, care intruchipeaza toate sensul crearii de noi intreprinderi pentru intreprinderile mici.
Munca pe cont propriu ofera munca in primul rand fondatorilor. Antreprenoriatul se refera la toate afacerile noi, inclusiv angajarea pe cont propriu si afacerile care nu intentioneaza niciodata sa devina mari sau sa se inregistreze, dar startup-urile se refera la afaceri noi care intentioneaza sa creasca dincolo de fondatori, sa aiba angajati si sa creasca.
Definitii de marime
Definitia legala a „intreprinderilor mici” variaza in functie de tara si de industrie. Pe langa numarul de angajati, metodele folosite pentru clasificarea companiilor mici includ vanzarile anuale (cifra de afaceri), valoarea activelor si profitul net (bilant), singure sau ca o combinatie de factori.
- In India, toate intreprinderile de productie si servicii care au investitii „Nu mai mult de 10 crore Rs” si Cifra de afaceri anuala „nu mai mult de 50 crore Rs” intra in aceasta categorie.
- In Statele Unite, Administratia pentru Afaceri Mici stabileste standarde de dimensiune a intreprinderilor mici pe o industrie cu activitate, dar, in general, specifica o afacere mica ca avand mai putin de 500 de angajati pentru intreprinderile de productie si mai putin de 7,5 milioane USD in incasari anuale, pentru majoritatea celor care nu sunt de productie. Definitia poate varia in functie de circumstanta – de exemplu, o afacere mica care are mai putin de 25 de angajati echivalent cu norma intreaga, cu salarii medii anuale sub 50.000 USD, se califica pentru un credit fiscal in conformitate cu proiectul de lege privind reforma in domeniul sanatatii, Legea privind protectia pacientilor si ingrijirea la preturi accesibile. Prin comparatie, o intreprindere medie sau mijlocie are mai putin de 500 de angajati.
- Uniunea Europeana defineste, in general, o intreprindere mica ca fiind una care are mai putin de cincizeci de angajati si fie o cifra de afaceri, fie un bilant mai mic de 10 milioane EUR dar Comisia Europeana intreprinde o revizuire a acestei definitii. Prin comparatie, o afacere mijlocie are mai putin de 250 de angajati si fie o cifra de afaceri mai mica de 50 de milioane de euro sau bilant mai mic de 43 milioane EUR.
- In Australia, o afacere mica este definita de Fair Work Act 2009 ca fiind una cu mai putin de cincisprezece angajati. Prin comparatie, o afacere mijlocie are mai putin de doua sute de angajati.
- In Africa de Sud, National Small Business Amendment Act (Legea 26 din 2003) defineste intreprinderile intr-o varietate de moduri, folosind cinci categorii stabilite anterior de National Small Business Act (Legea 102 din 1996), si anume, clasificarea standard a sectorului industrial si a subsectoarelor, marimea clasei, echivalentul angajatilor platiti, cifra de afaceri si valoarea activelor, excluzand proprietatile fixe.
Intreprinderile mici de obicei nu domina domeniul lor.
Demografie
In 2016 a fost publicat un studiu care a examinat demografia proprietarilor micilor afaceri. Studiul a aratat ca proprietarii medii americani de afaceri mici aveau varsta peste 50 de ani. Varstele erau distribuite ca 51% peste 50 de ani, 33% intre 35-49 de ani si 16% sub 35 de ani. In functie de sex: 55% erau detinute de barbati, 36% de femei si 9% fiind proprietate egala atat a barbatilor, cat si a femeilor.
In ceea ce priveste rasa: 72% erau albi/caucazieni, 13,5% erau latino-americani, 6,3% erau afro-americani, 6,2% erau asiatici si 2% altii. In ceea ce priveste studiile: 39% detineau o diploma de licenta sau superioara, 33% aveau o pregatire universitara si 28% aveau cel putin o diploma de liceu.
Datele recensamantului din Statele Unite ale Americii pentru anii 2014 si 2015 arata ponderea detinute de femei in intreprinderile mici in functie de dimensiunea firmei. Datele explica procentele detinute de femei impreuna cu numarul de angajati, inclusiv proprietarul. In general, cu cat afacerea este mai mica, cu atat este mai probabil sa fie detinuta de o femeie.
Datele arata ca aproximativ 22% dintre intreprinderile mici cu 100-500 de angajati erau detinute de femei, procent care creste cu cat afacerea era mai mica. 41% dintre afacerile cu doar 2-4 angajati erau conduse de femei, iar in afacerile cu o singura persoana, acea persoana era femeie in 51% din cazuri.
Afaceri in franciza
Franciza este o modalitate prin care proprietarii de afaceri mici pot beneficia de economiile de scara ale marii corporatii mama (franchizer). McDonald’s si Subway sunt exemple de franciza. Proprietarul unei mici afaceri poate valorifica un nume de marca puternic si puterea de cumparare a companiei mai mari, pastrand in acelasi timp propria investitie la preturi accesibile.
Cu toate acestea, unii francizati ajung la concluzia ca sufera de „ce e mai rau din ambele lumi”, sentimentul ca sunt prea restrictionati de mandatele corporative si le lipseste o independenta adevarata. Este o presupunere ca afacerile mici sunt doar francize, dar adevarul este ca multi francizatori sunt si afaceri mici; desi sunt considerate a fi un mod de succes in a face afaceri, literatura de specialitate a dovedit ca exista o rata mare de esec si in franciza.
Avantaje
Unul dintre avantajele pretinse ale proprietarilor de afaceri mici este capacitatea de a servi nise de piata care nu sunt deservite de industriile de productie in masa. Luati in considerare cat de putine corporatii mari ar fi dispuse sa faca fata riscurilor si incertitudinii cu care se ocupa un mic magazin de antichitati cu cumpararea si vanzarea de articole nestandardizate si cu evaluari rapide ale valorii articolelor rare.
Multe afaceri mici pot fi incepute la un cost scazut si cu jumatate de norma, in timp ce persoana care le detine, poate continua un loc de munca obisnuit la un angajator sau ofera ingrijire pentru membrii familiei la domiciliu. In tarile in curs de dezvoltare, multe intreprinderi mici sunt operatiuni cu proprietar unic, cum ar fi vanzarea de produse la un stand de piata sau pregatirea de mancare calda pe pe strada, care ofera un venit mic.
In anii 2000, o afacere mica este, de asemenea, potrivita pentru marketing pe Internet; deoarece, poate servi cu usurinta nise specializate, ceva care ar fi fost mai dificil inainte de revolutia Internetului care a inceput la sfarsitul anilor 1990. Marketingul pe Internet ofera intreprinderilor mici posibilitatea de a comercializa cu bugete mai mici.
Adaptarea la schimbare este cruciala in afaceri si in special in intreprinderile mici; Nefiind legate de inertia birocratica asociata cu marile corporatii, intreprinderile mici pot raspunde mai rapid la cererea in schimbare a pietei. Proprietarii de afaceri mici tind sa fie in contact personal mai strans cu clientii lor decat marile corporatii, deoarece proprietarii de intreprinderi mici isi vad clientii in persoana in fiecare saptamana sau luna.
Un studiu a aratat ca intreprinderile mici, locale, sunt mai bune pentru o economie locala decat introducerea de noi lanturi de magazine. Prin deschiderea de noi lanturi de magazine la nivel national, profiturile afacerilor locale scad foarte mult si multe afaceri ajung sa esueze si sa fie nevoite sa se inchida. Acest lucru creeaza un efect exponential.
Cand un magazin se inchide, oamenii isi pierd locurile de munca. In multe cazuri, firmele mari inlocuiesc tot atatea locuri de munca cate creeaza.
